Am fost așa mereu

Și iarăși e noapte , e frig și e trist,

Timpul e rece, tremurător, pesimist,

I-ar eu cu privirea caut ceva ,

Trupul tău, ochii tăi , vocea ta,

Caut mângâiere, în neant în ceață,

Dar în jurul meu e totul de gheață,

Timpul, visul, privirea , dorul,

Totul e spulber gândul ,amorul ,

A-și înceta să caut cu ochii,

A-și înceta să doresc să te-apropii ,

A-și înceta să m-ă cred vinovată ,

Dacă în urmă n-ar rămâne vri-o pată,

Am obosit de atâta tăcere,

De frică, de certuri și de durere,

Sunt ostenită de a me-a privire,

De vorbe, de vise și de amintire,

Am obosit de această viață,

Că-ci e scufundată intr-o mare ceață,

E tristă, perversă,și nare morală ,

Că-ci ceia ce fac e o mare greșeală,

Nu pot! Nu vreau! Nu m-ai privesc!

Nu văd… nu știu … nu m-ai doresc,

Sunt tristă , pasivă și sunt confuză ,

Puțin ne înțeleasă, puțin c-am ursuză,

Dar așa sunt eu, așa am fost mereu,

În viața ta, în prezența ta și în gândul tău ,

Nu văd vreo greșeală, să mă schimb nu pot,

Ți-am dat tot ce am, acum ți-am dat tot,

Privirea, curajul,gândirea, tăcutul,

Ideile, dragostea chiar și sărutul ….

01/04/11

23:11