Chip plin de tristeţe

Cât sunt de singură acum, doar eu ştiu,
Priveliştea e tăcută, în jur e doar pustiu.
Cu ce am greşit? să fiu tratată aşa?
S-au poate te deranjează simpla prezenţă a mea?
Cât e de greu să spun un cuvânt,
E mult m-ai uşor s-ă mă-ntorc s-ă mă vezi plecând,
I-ar eu să m-ă gândesc la privirea ta,
Cum poate întâmplător ar privi în urma mea.
Dar nu e nimeni, nimeni s-ă mă urmărească,
Cu ochii dulci s-ă mă copleşească.
Te caut, te caut peste tot dar e în zadar,
Gândul meu e doar un gând fugar.
E trist s-ă te gândeşti când eşti singur pe lume,
Şi nimeni nu î-ţi pronunţă al tău simplu nume,
Şi nimeni nu se gândeşte la durerea ta ,
Şi la suferinţa care î-ţi cuprinde inima,
Toţi te cred meschin , urât, răutăcios ,
Că eşti o catastrofă, un suflet păcătos,
Se uită la tine ca la o străină,
Cu privirea lor perversă şi venină!
Dar ce-i deranjează, simpla prezenţă a mea?
De se holbează la mine cu privirea lor grea?
Şi tu eşti meschin de-i susţii pe toţi,
Tu-i crezi atrăgători…D-ar ei sunt nişte hoţi!
Au sute de măşti perverse, urâte,
Cu chip dezgustător cu feţe cioplite,
Chiar prin întuneric se văd a lor umbre,
Privirile lor sunt reci şi sunt sumbre…
Şi eu cu a mea prezenţă, eu să te irit?
Când am privirea dulce şi ştii cât te-am iubit!
Eu, care te susţin la bine şi la rău…
S-ă mă dai la o-parte s-ă mă scoţi din gândul tău ?
Poate după ce nu voi m-ai exista ,
Î-ţi vei aduce aminte de mine şi vei regreta,
Vei regreta amarnic că m-ai pierdut
S-au poate mă greşesc , tu mă vei uita -
- considerându-mă a un simplu trecut ..

04/04/2011 00:15
Smântâna Marina