vineri, 25 martie 2011


Va dura la nesfârşit

Cât am s-ă pot s-ă m-ai rezist
Aceste-i mari dureri?
Orice pas î-mi este trist,
Trăiesc fără plăceri...

Privesc spre cer şi tot regret
Regret că eu exist...
Şi î-mi doresc să plec încet –
Din acest neant, pervers şi trist.

Aş încerca să nu te văd,
Savurând din ceva plăcut.
Să nu doresc să te revăd
Nici măcar pe un minut.

Î-mi distrug natura me-a
Doar pentru-a te iubi,
Şi î-mi ador tăcerea mea
Ea, doar e clipa în care te-aş dori...

Şi tac mereu să-ţi dovedesc
Că te iubesc nespus,
Dar nicidecum nu reuşesc
Să-ţi spun ce am avut de spus .

Dar când să tac am să-ncetez,
Tu, să nu crezi că n-am sa te iubesc .
Eu, doar atunci am să cedez,
Şi nu am să te m-ai privesc .

Am să-ncetez să mai respir.
Să merg sau să vorbesc ,
Să spun , să gândesc, să aspir ,
Dar nu am să-ncetez să te mai iubesc .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu