Erau doar speranțe

Nu pot să uit durerea ce mi-ai provocato,

E suferința în care mă aflu acum.

Nu pot să cred că tu ai destrămato,

Ai făcut-o povară prefăcută în scrum.

Nu pot să cred că tu ai fost acela care m-a trădat,

Cel în care am avut încredere nespusă,

Mai făcut să sufăr ,și e de neiertat,

Mai lăsat rănită cu inima străpunsă.

Îmi făceam speranțe îmi cream aluzii,

Ca un tot-întreg mi te imaginam,

Credeam în iubire și în fericire,

In ale tale vise în totul speram.

Mi te credeam ilustru un mare infinit,

Cu zâmbet de copil și fără pătimire,

Visând la viitorul plin și fericit,

Sperând la noi, la mine, la a ta iubire.

Acum am rămas o ființă uitată,

Cu viitor distrus și amintiri pătate,

Privind la goliciunea la inima trădată,

Și la trecutul nostru în care toate fiindu-ți iertate.