Ești cu chip de ciară

Rare ori eşti simplu om
Tu mereu eşti ca un Domn
Uneori de plastelină
Faţă palidă,senină
Ochii mari măşcaţi şi reci
Vrei pe toţi ca săi întreci
Uneori prostii doar faci
Alteori doar stai şi taci
Uneori doar mă-nervezi
Alteori tu mă calmezi
Multe lucruri să faci ştii
Deseori doar stai privii
Vorbeşti aiureli întruna
Vorbe dulci chiar todeauna
Eşti aşa cum eşti mereu
Simplu om, simplu ateu
Mulţi ca tine-near vrea să fie
Dar puţini or vrea să ştie
Că ai inima de ceară
Stînd topindă, vrînd să piară
Buze reci şi ochi de ghiaţă
Tu trăind pe-un fir de aţă
Nişte mîni subţiri de mort
Chip feeric ,bun la port
Cu păr negru ,bucle lungi
Printre el priviri străpungi
Braţe lungi ademenite
Dulci visări încremenite
Flori de ghiaţă-n urmă laşi
Trecătorilor tăi paşi
Fruntea ta-nflorită-n ghiaţă
Se prelinge-ncet pe faţă
Genele acoperite-n platin
Încet pe ochiţi mari se sclatin
Cu sughiţuri disperate
Cu priviri îndurerate
Mă atingi tremurător
Şi mă stringi la piept infiorător
Tu eştu geniu pustiu
Eşti ca un cadavru viu
Mort frumos cu chip de ciară
Îmi apari seară de seară.