Ecoul din Mine
Îmi vine greu s-ă cred în tine
Îmi vine greu să te privesc
Devii durere pentru mine
Mi-e greu să spun că te iubesc
Și pierd culorile din tine
Și pierd frumosul ce îl ai
Simt că nu ești pentru mine
Rece dragostea mi-o dai
Încerc să te caut în mine
Degeaba căci nu te găsesc
Pierdută-i viața și în fine
Rămâne să te „părăsesc”
Sunt urmărită de tristețe
Sunt cufundată-n amintire
Pierd gustul cel de frumusețe
Și caut drumul spre pieire
Î-mi pun mereu o întrebare
De ce trăiesc în suferința?
Ecoul stă în supărare
Și nu-mi da semn și nici dorință
Și lacrimi cad adesea șuroaie
Și-s rece-n suflet și in gând
De parca-s picături de ploaie
Ce ies nu doar atunci când plâng
Ci când dorința e pierdută
Când totu-n jur e pustiit
Devin ca o fantomă mută
Cu suflet rece amorțit
Și văd în tine trup de ceară
Ochi reci pierduți în amintiri
Retras în gânduri seară de seară
Dureri,tăceri și doar priviri
Și când noianul dintre noi
se va topi cu o privire
Și să rămânem doar în doi
Trup lângă trup în contopire.