Aș dori să încep acestă poveste cu o poezie proprie ...

A fost un vis

Când priveliştea încânta

Mii de fluturi se coboară

Toate păsările cânta

Amintirea dulce zboară

Vântul cu-adierea caldă

Braţul încet mil doboară

În amor visarea scaldă

Mă dezmiardă mă omoară

Şi veghează peste mine

Zile-ntregi şi luni de-a rândul

Şi cu-n braţ de roua vine

Şi îmi luminează gândul

Zori-mi măcina veşmântul

Din tăcere se avântă

Îmi ascult încet cuvântul

Ce m-a desfaţă m-ă încânta

Din imensa-ndepărtare

Mii de flori vântul abate

Cad frumoasele-i petale

De mireasmă îmbibate

Iarba îmi vorbeşte-n şoapte

Universul mă cuprinde

Şi in vis întreaga noapte

Îmi dă drumul şi mă prinde

Vreau să dorm fără trezire

Vreau să stau aici departe

Însa raza de iubire

Mă trezit din somn de moarte.. Smântâna Marina V.