Copila de la orfelinat

Avea ochii triști și privirea îngândurată,
Î-și pierduse curajul cel de altă dată,
Îngâna ceva la a ei vioară,
O melodie sumbră și foarte amară,
Î-mi părea copila că e atât de tristă,
De pe chipul ei puteai să o citești,
Era copleșită și foarte închisă,
Era dureros chiar să o privești ,
Î-și ridicase ochii plini de amărăciune,
Și mă privea ca pe o fantomă,
E-ar eu îi făcusem o mică plecăciune,
Chiar de î-mi păru că e o „protomă”,
Sărmana copilă î-mi părea distrusă,
Nu avea putere nici să î-mi vorbească,
Nu era micuța doar-ă indispusă,
Nici nu știa cum e să zâmbească,
Fusese abandonată chiar din prima zi,
Nu reușise nici lumina să vadă,
Povestea ei chiar m-ă îngrozi,
Fusese găsita într-o urnă pe stradă,
Pe tatăl ei ni-ci nu-l cunoștea,
Nu știa măcar nici cum se numește
Fiind-că o părăsise când auzise de ea
Și nici mama ei nu o m-ai dorește,
Însă în mintea micuței vocea îi m-ai persista,
Cu toate că erau cuvinte dureroase,
În care se spunea…
”Î-mi pare rău micuțo dar nu pot să te cresc”
Și acum aceste-a o dezamăgesc,
Ea crede că cândva o să-și revadă mama,
Care o să vină de aici să o ea,
O să aibă o viață frumoasă ”aidoma”,
Și mereu la aceasta visa și se încuraja,
Aici la orfelinat nimeni nu o iubea
Și se simțea străină în această lume,
Și-n fiecare seară micuța se ruga,
Să-i vină mama să-i pună măcar nume,
Fiind-că nici pe acesta ea nu îl avea,
I-ar camera în care stătea era atât de goală,
Doar un pătucean și a ei vioară,
Fusese găsită într-o zi de iarnă, o zi friguroasă,
Și acum micuța suferea de-o boală foarte dureroasă,
Aici nimeni nu o învățaseră nici să se îmbrace,
Dar că e bolnavă nici nu-și aminteau,
Era doar lăsată câte odată să se plimbe încolo și încoace,
Când ceilalți copii de la orfelinat dormeau,
Nu era lăsată cu nimeni să se joace,
Și când ea plângea chiar și o băteau,
Și toți așteptau de mult ca să moară,
Căci era hrănită pe zi o singură dată,
Și la ea în cameră eram pentru prima oară
Cei de aici o urau iar de familie era abandonată,
Urma să vin să o m-ai vizitez
Și chiar să o i-au la mine acasă,
I-ar după aceea începusem și să o visez,
Așteptam cu ne-răbdare următoarea dată,
Însă ea murise chiar a doua zi,
Fusesem prin telefon de cineva anunțată…

Smântâna Marina
13.06.2011
01:03